http://www.arcasu.ro Arcasu` - Noi Scriem tot ce ai de spus Fri, 10 Feb 2012 04:35:08 http://www.arcasu.ro/Atentie_cum_citim_Estul_extrem_si_vestul_extern_id_1284047922.html “A venit, a venit toamna….” Nu e de bine. Poetul continuă senin, ca orice nebun vizionar, cu: “Acoperă-mi  inima cu ceva!”. Vizionar 100%. Inima. Nu corpul îmbrăcat în piele şi stofă, cum, iarăşi, a se contamina poetic. Nu. Doar inima. Cam atât a mai rămas din fiinţă. Inima. Şi-aceea, goală. Îmi şi imaginez o inimă mare şi roşie pe o masă portocalie, într-“un amurg violet” care vorbeşte cu un elf sau orc sau ce-o mai fi, cu glasul stins: acope-ră-mă. Bâârrrr. De la frig. Nu de la mioarele tembelizate de cariere regionale.  Ei, aş. “Cum să te menţii sănătos toamna?”. Aşe. Numa’ aşe. Cu fiori. Fiorii toamnei. Pe care, dacă suntem amabili, îi descoperim metodic: “Descoperiţi 7 metode de tortură care dau fiori oricui” (aş fi preferat “oricum”); le descoperim singuri, că suntem români. Par example, la nimereală: “Boc şi-a propus să îmbătrânească premier”; “Să pupaţi fundul Calfei!”; “Moculescu, la Mamaia!”; ”Înapoi la viaţa de ţigan în România”; “Laura Andreşan, în vizită la puşcărie”; “Liviu Vârciu, la nuntă cu "Iguana"!”; “Mutu, strâns la pungă”. Strâns dă tot. Comentariile sunt de pri-sos. Am mai descoperi încă şapte şi-ncă şapte şi tot aşa. Între timp, inima, tot goală. Păi, dacă lângă ea stă un pitic!?! Mai poate el s-o acopere cu ceva? Nu. Că n-ajunge. Pentru că: “El e cel mai mic om din lume!”. Dar asta, deja, ştiam. Mic  la stat. O expresie vizionaristă şi mai veche. Veche. Dar cu buchet. O expresie codificată, tip “doi” sau, hai, trei-patru, “într-unul”. Mic la stat. Statul nu se poate ridica mai sus de nivelul statului mic, pentru că nu-i frumos. E urât. Statul în competiţie (sau întrecere) cu statul, se poate, dar, doar aşa. Să aibă un concurent mic. Şi are. Este stat de stat mic în stat mic. Ce atâta filosofie!? Ce mai, se-nţelege că nu ne mai acoperă, nimeni, inima. Ăştia mici la stat în statu’ mic, n-o să ajungă, în veci să o acopere. Mai bine s-ar acoperi ei “cu ceva”. Vise de mici (e posibi?). “La ce visează piticul lumii?”: ”Înapoi la viaţa de ţigan în România” sau la: “Meniu cu carne de om” sau la: “Pensii de milioane de euro post-mortem” sau la faptele că: “Garda Financiară poartă pantofi cu toc” şi “Tila Tequila linge sâni şi mimează sexul oral în public!”, ceea ce lui, piticuţului lumii, chiar, îi place. Hai, cu prostituţia. Da’ ce, până-acum nu era legalizată? Hadeţi, micuţilor, ce naibilor? Mai legalizată decât la noi, nu cred să fie. Şi ce, garda n-are tocuri? Ba are, că trebuie să-i depăşească. Financiar şi protejat. Adică, prostituţie legalizată. De mult. Cea mai veche meserie. Aş. Este una şi mai veche. De pe vreamea când Adam era singur. De unde şi vastele servicii manuale. Tradiţiile, adică. “Mircea Băsescu, acuzat de o femeie că i-a tras un dos de palmă, după o altercaţie în trafic”. Manualitate ancestrală. Ca-n statu’ mic  în statu’ mic. Familii de familii. Dar şi damele-s nebune. Ce caută, ele, în tra-fic? Ce, ce. Sunt traficante. Desigur, desigur. Cu inima descoperită. Da. Ia uite-le şi pe-astea! “Anca Boagiu a demarat controalele la Compania de Autostrăzi”; “Laura Andreşan, în vizită la puşcărie”; ”Andreea Marin, cu ochii în lacrimi de dorul mamei sale”; “Ramona Lăzuran, în sânii goi într-un pictorial extrem de sexy”; Ramona ştiu cine este, Lăzuran, nu. Păcat. Eve. Femeile şi copiii, ies mereu în faţă. Mai ales copii: “Copilul de 2 ani, dependent de ţigări, s-a lăsat de fumat”! aşa încât, acum înţelegem “De ce a fost Michael bătut de tată” – la cât de negru era, în copilărie, e clar că fuma mult; “Copil accidentat grav la Gugeşti”; dacă nu sunt fumători, bătuţi sau accidentaţi, copii sunt tâlhăriţi: “Un recidivist cu 1.160 de zile de puşcărie neexecutate a tâlhărit o fetiţă de 8 ani în plină stradă”; asta cu “în plină stradă” îmi pare ciudată. Dar şi asta: “Depresia post-natală afectează şi taţii”. Pentru că nu folosesc manualul. Se crează, oricum, o relaţie specială între taţi şi copii: “Gheorghe Visu a vizitat expoziţia de pictură a tatălui lui Robert de Niro”. Taţi inspiraţi, copii educaţi! Ce mai, ce mai! De-a dreptul, elevi. Proşti: “Cel mai prost din curtea şcolii PDL: Silviu Bian, băiatul ăla cu figură de tăntălău de s-a răţoit la jurnalişti şi le explica cum nu există cozi şi nimic pe la ghişee, a ajuns ditamai secretar de stat din lene”. Sau şmecheri: “Un student ieşean, în vârstă de 21 de ani, a ajuns la Spitalul de Urgenţe din municipiu, după ce nu şi-a mai putut scoate din ureche dispozitivul”. Nu vă supăraţi, pedeleul este tot în Moldova sau în “România cu dublu «r»”? De-aici şi conflitele. Interaxe. Intersexe. De interese. Astfel, se tranşează: “Strămoşul rinocerului, descoperit în judeţul Vaslui” sau: “Consumatorii de cafea sunt mai uşor de influenţat”. Două categorii - de alegători -neconflictuate, încă. “Avem carne de oaie, avem berbeci, avem de toate! stop discriminării şi romii se vor întoarce”! Şi ce,”Este integrarea romilor în societăţile europene, o utopie?”. Nu, desigur. Ca şi direcţia de vot. Unii vest, alţii est. În total: “15% din români au încredere în Traian Băsescu”. Nu cred. Nu. Doar dacă ne pune neghiniţă (un fel de spirit al toamnei) să facem comparaţii între două fenomene aparent identice, ca pe vremuri: “Japonia a cheltuit 25 de miliarde de euro pentru depresiile şi sinuciderile angajaţilor” iar în Româmia, la fel. Nu ne rămâne decât să sperăm şi să aşteptăm. Mai bine să aşteptăm. Şi  să ne aşteptăm. Unde-s r-urile. Să aştrreptăm, na!: “Doi români au aşteptat două zile mortea unui conaţional pentru un celular”. Vedeţi că merită? “Aşa merg lucrurile” – mai zice şi Kurt. Estul extrem şi vestul extern. ]]> Thu, 9 Sep 2010 18:58:42 GMT ]]>