E.O.: 19 martie - Ziua Paşaportului Românesc

Prima atestare documentară a actelor de tip paşaport în Principatele Române datează din 1831, când Regulamentele organice definesc pentru prima dată documentul de călătorie ca “paşaport”.
Odată cu constituirea României moderne, paşaportul adoptat de Alexandru Ioan Cuza a devenit o copie a paşaportului francez, adoptat de corpul legislativ al lui Napoleon al III-lea, paşaport care a funcţionat mult după anul 1912, având o valabilitate de 10 ani.
La 19 martie 1912, Regele Carol I a promulgat “Legea asupra paspoartelor”, primul act oficial românesc care reglementează condiţiile emiterii acestui document. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 martie 1912, purtând semnăturile Ministrului de Interne, Al. Marghiloman, a Ministrului de Finanţe, P.P. Carp, şi a Ministrului Justiţiei, M. G. Cantacuzino.
Paşapoartele anului 1912 erau emise în numele lui Carol I, fiind de formatul unei “cărţi mici portative”, un libret de 20 de pagini cu dimensiunile 9/13 cm, renunţându-se la forma de certificat a paşapoartelor de până atunci. Regele consemna în “Legea asupra paspoartelor” şi faptul că “numai ministrul afacerilor străine poate libera paspoarte cari atrag după sine imunităţi şi scutiri speciale”. Anticipând poate necesitatea unui document scris în mai multe limbi europene, paşaportul din 1912 avea pe fiecare pagină tipărite menţiunile sau textele în română şi în franceză, făcând astfel documentul uşor de controlat şi descifrat, atât de autorităţile noastre, cât şi de cele străine.
Data de 19 martie a devenit Ziua aniversară a paşaportului românesc prin ordinul emis la 25 octombrie 2006 de Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga. Protectorul spiritual al poliţiştilor de paşapoarte a fost ales Sfantul Ioan Botezătorul.
Ca şi în prezent, paşapoartele începutului de secol XX erau eliberate cu termen de valabilitate fix. Atâta doar că, în funcţie de scopul călătoriei, difereau taxele plătite şi documentele justificative care motivau legal cererea respectivă.
Existau în această primă lege a paşapoartelor şi reglementări legate de micul trafic, pentru care se eliberau bilete de frontieră. “Locuitorilor români - se stipula în lege - din comunele situate la o distanţă de cel mult 15 km de linia frontierei, li se liberează de şefii poliţiilor punctelor de frontieră, la cerere, bilete de trecere peste frontieră, valabile pe timp de 5 zile de la data emiterii lor şi numai pentru o singură călătorie”. Aceste bilete de frontieră aveau în plus şi avantajul că erau mult mai ieftine.
Şi în acea vreme securitatea paşaportului era o problemă aflată în atenţia autorităţilor. Încă de la 1864, Codul Penal prevedea şi pedepsea cu închisoare de la doi la trei ani faptele oricărei persoane care ar “plăsmui pasporturi sau va drege, ori va preface un pasport adevărat, sau va adăuga într-însul vreun cuvânt sau cifră sau literă, precum şi cel ce cu bună ştiinţă se va servi cu asemenea pasport”. Se prevedea şi pedeapsea cu închisoarea de la trei luni la un an pentru obţinerea sau mijlocirea obţinerii unui paşaport prin fals de identitate, după cum se pedepsea cu asprime fapta unui funcţionar public care “cunoscând acea schimbare de nume va da pasport pe nume închipuit”. Toate acestea erau înscrise şi în paşaport, pe verso coperţii întâi.
Evoluţia paşaportului românesc în timp este spectaculoasă, astăzi fiind emise paşapoarte electronice cu elemente biometrice (imaginea facială şi impresiunile digitale) incluse concomitent. Paşaportul electronic românesc, cu o serie de noutăţi si elemente de siguranţă, printre care cel mai important este mediul electronic de stocare (cipul), încorporat în pagina de policarbonat şi conţinând toate datele de identitate, imaginea facială şi impresiunile digitale a două degete pereche de la mâini, asigură protecţie şi securitate datelor si informaţiilor personale, garantează totodată autenticitatea, integritatea şi confidenţialitatea acestora şi raspunde noilor cerinţe de securizare a frontierelor, pe de o parte, dar şi imperativului de a stabili o legatură sigură între posesor şi documentul în sine, pe de altă parte.
Brăila a fost al cincilea judeţ din ţară în care structura de specialitate din cadrul Intituţiei Prefectului - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple - a fost în măsură, începând din data de 29.09.2009, să soluţioneze cereri pentru eliberarea paşapoartelor simple electronice şi temporare, până în prezent fiind primite 1139 cereri pentru paşapoarte simple electronice şi 1912 pentru cele temporare.
Folosim acest prilej pentru a reafirma dorinţa şi hotarârea poliţistilor din cadrul serviciului nostru pentru prestarea, în continuare, a unor servicii de calitate şi profesioniste pentru brăileni, în domeniile aflate în competenţă.