Echinocţiul de primăvară, a fost sâmbătă spre duminică, cam pe la ora 3.00, dis de dimineaţă. Asta este... a venit oficial şi statistic primăvara. Aşteptată cu mult interes de brăileni după “fo” patru luni de frig năpraznic, marea doamnă a venit frumoasă, senină, călduroasă, tocmai bună de “măritat”. Ca în fiecare an vor înflori pomii, va renaşte natura, albinele vor bâzâi, muştele vor zumzăi şi, uite aşa, am scăpat de o iarnă grea prea capricioasă pentru zilele noastre. Popular echinoxul (sau echinocţiul) de primăvară, este acela care marchează începutul primăverii astronomice, iar soarele cel mult dorit va dogori urcând mercurul termometrelor de la zece grade în sus. De asemenea, încet, încet şi ziua va fi egală cu noaptea şi va creşte aşa până la solstiţiul de vară. După Mărţişor, Babe şi Moşi, după “zăpada mieilor”, când calendaristic deja am păşit în anotimpul primăverii, ne apropiem încet, încet de momentul cel mare al Învierii lui Iisus Hristos. Totodată, am intrat şi în primul semn zodiacal, semnul Berbecului, când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade. Iarna s-a dus, iată o propoziţie simplă dar complicată pentru toţi românii. Ne-am săturat de zăpada cea cu fulgi albi, frumoşi şi mătăsoşi, cu ghirlandele de ţurţuri de sub streaşină, cu ger năpraznc şi binenţeles cum era de aşteptat cu facturi “babane” la întreţinere, care - ce-i drept, e drept - “curăţă” şi acum destul de bine buzunarele brăilenilor. În special ale celor care stau la bloc şi primesc, încă, energie termică de la stat. Unii s-au debranşat, alţii stau şi îndură “hachiţele” celor ce au grijă ca, an de an, facurile să fie umflate aşa cum trebuie. Pentru ei nu contează că agentul termic este o necesitate omenească. Dar, bine că a trecut baba iarnă şi de data asta! Vine vara... vin căldurile, scăpăm de cojoace şi trecem la hainele subţiri. Ieri, în parcul Monument, lumea a ieşit afară la aer, cu copii, cu căţei, cu nepoţi, cu toate rubedeniile, la o binemeritată plimbare post-hibernală. Doi pensionari grijulii discutau pe o bancă, despre cum trebuie să se “chivernisească” pentru vremea rece care va veni la anu'. Dintr-o dată, unuia îi vine o idee...“Ce bine ar fi fost dacă cineva, în lumea asta, ar fi putut inventa un aparat care să înmagazineze căldura din vară, pentru la iarnă. Am fi scăpat de grija sezonului rece, dar şi de agoniseala banilor, pentru plata utilităţilor. Am fi scăpat de gradele în plus sau, în multe cazuri, în minus, ce vin pe ţevile de calorifer. Poate până într-o zi, când cineva cu o minte sclipitoare va revoluţiona în lume, acest mecanism prea dur pentru oameni. Să nu mai stăm la mâna lor să le dăm o grămadă de bani că şi aşa pensia este cum este şi nimeni nu se gândeşte la noi. M-am săturat de atâta agoniseală şi oprelişti în viaţa asta!”. Cu toate că ideea nu este rea, mai trebuie să mai aşteptăm ca acel geniu să apară în domeniul tehnicii dar şi al politicului care să aibă grija noastră, a românului şi nu grija lui personală. Oare până când? Vorba românului: “Cu o floare nu se face primăvară”.
