E.O.: Azi vorbim despre nimic...

S-a zis, s-a vorbit şi nimic... Ne ducem în ţări străine, exemplul cel mai recent este vizita lui Băsescu în Japonia, şi le cerem investitorilor să vină la noi să investească. De acord, dar cum? Că, dacă ar fi fost atât de simplu, s-ar fi trecut de mult de varianta aceea, că “până la ăl de sus, te mănâncă sfinţii”. Adică, vine investitorul străin şi când dă nas în nas cu birocraţia o ia la fugă. Apropo, prin birocraţie trebuie să se înţeleagă şi şpaga pentru unii şi pentru alţii. Ăsta a fost un exemplu.
Pe de altă parte de vreo câteva luni încoace, deja am început să tremurăm, şi nu de la frigul de afară, care acum vine, acum pleacă şi iar revine, ci de la modul în care îl vedem pe Boc că iese pe sticlă, doar la televiziunile aservite Preşedinţiei, şi spune că el va face şi va drege, dar nu se vede nimic. Adică, că românii se bucură acum pentru un cupon de 38 de milioane vechi pentru fosta lor Dacie, dar pentru care nu mai au bani de piese şi combustibil îi laud. Mulţi dintre ei îşi vând cupoanele şi măcar mai achită din datoriile la întreţinere. În schimb, numărul şomerilor din ambele categorii, indemnizabili şi neindemnizabili a reuşit performanţa să depăşească demult 1 milion, adică, exact ceea ce s-a preconizat. Numai că problema se pune ceva mai departe, şi anume: când vom avea 1,5 milioane de şomeri?
Prima Casă, intitulată pompos şi “2”, permite să se construiască locuinţe cu 75.000 euro. De acord, dar hai să ne gândim un pic la faptul că pentru demararea împrumutului, cel care doreşte aşa ceva, trebuie să achite taxe şi comisioane cuprinse între 3.000 şi 5.000 de euro. La acestea se adaugă proiectul, terenul, utilităţi şi multe altele, care mai reprezintă încă vreo 15.000 de euro, adică, doar proiectul costă, de obicei, între 5% şi 10% din valoarea casei.
La toate acestea se mai adaugă şi faptul că pentru o perioadă de minim 20 - 25 de ani trebuie să dai băncii circa 500 de euro pe lună, adică, la cursul actual, undeva la 20 de milioane. Dacă ne uităm că un profesor cu 30 de ani vechime primeşte 14 milioane de lei, pe lună, un director abia ajunge la 20 de milioane de lei pe lună, atunci să vezi ce-o să se spargă fondul de garantare pentru prima casă.
Sunt doar câteva exemple menite să arate ineficienţa unui sistem totalitar, întrucât toate aceste idei puse în practică de Boc şi ceilalţi de la ministere nu sunt decât paşi pentru trecerea în forţă la acel comunism, negat şi urât inclusiv de ruşi, adică tăticul acestui sistem deosebit.
Apropo, oare cât va mai dura până când vom ajunge iar să avem câte un tablou cu Băsescu în fiecare clasă, în fiecare birou?
Că doar trăim în România...