Trăim într-o ţară frumoasă, bogată dar nepreţuită. Avem de toate: multe păduri, care nu mai sunt, mine care s-au închis, munţi, dealuri şi câmpii trecute din domeniul statului, în cel particular, o Dunăre mare dar parcelată pentru pescari şi o Mare Neagră aglomerată numai în sezonul estival. România noastră este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. La noi, salariile cresc, scăzând; pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse; medicamentele gratuite de la 1 aprilie trebuie cumpărate; la robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut; trăim în frig plătind tot mai multă căldură; vom plăti asistenţa medicală gratuită, deşi “cotizăm” lunar la CAS; am avut şi avem un preşedinte al ţării care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru! Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul”, chiar când şi merele sunt prea ieftine, fără să-l întrebe nimeni niciodată; banii ţării sunt tot mai puţini şi avem tot mai mulţi miliardari; poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi; fiecare ministru jură la fiecare înscăunare, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă; salariile profesorilor au crescut pe hârtie cu 50%, prin reducere, pregătind calendare de protest; se îngroaşă rândurile şomerilor, iar economia creşte; este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul sau de a citi mesajele pe internet; libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale; s-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite; legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea; avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără niciun corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa; deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”; împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza; am intrat în Uniunea Europeană şi NATO, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost; speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii şi a emigrării; şcoala este gratuită pentru toţi copiii, plătindu-se taxe şcolare tot mai mari; analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere; s-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei pe timp de criză dar şi înainte, prin desfiinţarea, zice-se, şi privatizarea zecilor de mii de intreprinderi lunar; agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări; construim în fiecare an sute de kilometri de străzi şi autostrăzi şi ca urmare drumurile sunt proaste; de asemenea, şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt “cârpăcindu-le”; strămoşii noştri au luptat pentru reîntregirea Statului Român, iar alţii o regionalizează; aleşii locali maghiari cer oficializarea limbii maghiare, într-o ţară unde se vorbeşte româneşte; cum ar suna ca noi românii să ne salutăm “domb” (vă salut), viszontlàtàsra (La revedere) sau veritabiliul slogan “Să trăiţi bine!”, cu “èlni jò”? Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!
