Vântul puternic, nămeţii de zăpadă, gerul năpraznic şi pe alocuri gheţuşul au făcut din judeţul Brăila o “Ţară de Basm”, un tărâm al neputinţei autorităţilor de a lupta cu iarna.
Utilaje de deszăpezire, trenuri, ambulanţe, mii de oameni blocaţi în nămeţi, în case sau în gări, privind cu groază cum se joacă natura cu noi. Tot o joacă aprigă, ca şi iarna, a fost şi demisia lui Boc. Numai că nu ştiu cum se face, dar aproape toţi democrat-liberalii chestionaţi pe seama demisiei din funcţie a premierului Emil Boc nu au arătat nici cea mai mică urmă de surprindere în urma anunţului demisionarului. “Nu mă agăţ de funcţii”, a spus Boc, după ce a fost numit, demis, iar numit şi apoi remaniat de vreo cinci ori în ultimii trei ani.
E drept, demisia sa era vehiculată intens încă de la sfârşitul săptămânii trecute, de când preşedintele anunţase consultări la Cotroceni pentru detensionarea situaţiei politice şi sociale din ţară. De aici şi până la a spune că era un gest previzibil, pentru cineva care nici dat de-a berbeleacul pe scările Palatului Victoria nu părea că va părăsi şefia Guvernului, e cale lungă. Eu, unul, după cum l-am văzut dând la lopată cot la cot cu drumarii, nu-mi mai făceam iluzii că vom avea parte de vreo schimbare de premier până la toamnă, când, teoretic, ar trebui organizate alegerile parlamentare la termen.
Surpriza a venit însă la începutul acestei săptămâni, într-un moment în care, chiar mă întrebam dacă în afară de nămeţi şi ger, mai pot răzbate spre cititori şi alte ştiri de interes. Nu e o surpriză însă că mutarea i-a aparţinut din nou aceluiaşi Traian Băsescu, un preşedinte care, în ziua când se aştepta să probeze şi el odată sacoul de mediator, a ales să întoarcă pe faţa cealaltă pufoaica de jucător, într-un exerciţiu îndelung repetat în cei aproape opt ani de domnie. Explicaţiile d-sale au fost pe atât de raţionale din punct de vedere al calculului politic, pe atât de cinice în raport cu partenerii internaţionali şi, în cele din urmă, chiar cu propriul electorat.
Prin urmare, ce ne spune şeful statului? Că a discutat cu Emil Boc despre varianta demisiei încă din decembrie, dar că a aşteptat evaluarea FMI pentru a pune în practică scenariul debarcării Executivului. Nimic despre protestele de stradă, care, între noi fie vorba, au început abia în ianuarie, nimic despre marea masă a românilor nemulţumiţi care îi cer insistent demisia. Şi iată că după ce FMI ne-a mai deblocat jumătate de miliard de euro pentru bună purtare şi respectarea întocmai a regimului de sărăcire a populaţiei, Boc ne-a dat cu “tifla-n nas”. Plecarea spre alte funcţii pentru anotimpuri mai calde.
Cât despre noul premier desemnat, tânărul Mihai Răzvan Ungureanu, ce să mai spunem? Dincolo de patriotismul local legat de obârşiile sale moldovene, mă încearcă şi un sentiment de dezamăgire pentru un personaj care, în ciuda tinereţii, a acceptat să între în mrejele unui bătrân lup de mare cum este Traian Băsescu. Dar, poate că pregătirea domniei sale pe acest front, la fel ca şi a altor predecesori de-ai domniei sale în funcţie, include şi sacrificii de acest gen.
