Municipiu sau “maneacipiu”? (II)

Mărturisec că materialul ce urmează a fost “pritocit” astăzi (n.r. ieri ) în jurul orei 9.00 şi că, în niciun caz nu era “de rând” la publicare. Dar, dat fiind situaţia creată, nu cred că trebuia ratată ocazia de a le scoate pe nas autorităţilor, greşelile din suita de aberaţii ce pare că nu se mai sfârşeşte.

Primii paşi înspre ordine?

În ultima zi a lunii martie, am reuşit să vedem, în sfârşit, cum se mişcă ceva în fluidizarea circulaţiei. Prima maşină de intervenţie şi ridicare de autoturisme lăsate pe unde nu trebuie şi-a intrat în pâine. Şi, primul autotu-rism plasat chiar la doi paşi de semnul oprirea interzisă, a fost luat pe sus, dus în parcul Braicar şi păzit cu străşnicie până când proprietarul va achita cei 450 de lei stabiliţi pentru intrarea în po-sesie a vehicului. De altfel, la baza acestei acţiuni stă decizia 15137 din 27.03.2007 a Primarului (are voie) prin care Braicar SA era autorizată să facă aceste acţiuni de strângere şi depozitare a vehiculelor amplasate în alte locuri decât cele permise. Braicar-ul a organizat licitaţia de rigoare şi firma Ying-Yang, condusă de Cornel Muşat, a câştigat-o. Ne-am zis că astfel de măsuri sunt numai bune pentru a-i face pe cei care nu respectă semnul de oprire interzisă să intre odată în norma-litate şi astfel să ne bucurăm de traiul într-un municipiu real european. Numai că… doar ne-am zis!

Japca pe ei!

Am scris, nu de mult, despre “poarta de fier” a intrării în municipiu şi am numit-o aşa, nu pentru că ar fi metalică, ci doar ca o figură de stil, pentru că este vorba de gara CFR, de harababura şi debandada care, de regulă stăpânesc aici . Şi astăzi, am văzut cum maşina de intervenţii ridica un autoturism parcat în zona de interdicţie. Numai că, am constatat, cu stupoare, că s-a produs un abuz cras din partea autorităţilor, adică a celor care stabilesc unde, cum şi de ce sunt amplasate semnele de circulaţie. De ce spunem aceasta? Pentru că autoturismul cu pricina a fost ridicat dintr-o zonă unde, până mai ieri era… parcare. Numai că, între timp, a apărut un semn care explică că, de luni până vineri parcarea este interzisă între orele 8.00-20.00.
Cu alte cuvinte, trebuie să cauţi alt loc de parcare. Unde? Nu ai unde, decât hăt, departe. Pentru că, pe primul fir de lângă gară, circulă (teoretic ) autobuzele, urmate de taxiuri pe al doilea fir şi de maxi-taxi, pe al treilea. Aşa se face că de circulat mai rămâne o singură bandă. Dar de parcat?
Păi nu mai rămâne loc! De ce? Simplu! În refugii sunt parcate maşinile riveranilor, iar în puţinele locuri de parcare existente stau, uneori, autobuzele sau microbuzele firmelor de transport interurban. Aşa că brăileanul, venit să-şi ia de la gară rudele, bunica şchioapă sau mai ştiu eu pe cine, trebuie să lase maşina undeva pe la dracu-n praznic şi, până acolo să se chinuie cu bagaje, cu cărucioare, cu ţânci şi cam cu tot ce mai vine cu trenul. Păi, aşa se face treaba, stimaţi edili? Unde este locul de parcare pentru cei care vin doar strict să aştepte un tren? Nu se poate organiza? Sau nu a apărul încă cineva “care trebuie”? Cum este posibil ca, la gara CFR să nu existe locuri de parcare pentru cei care opresc doar preţ de câteva minute? Simt eu că nu peste mult timp o să apară şi ceva hamali, care să transporte bagajele (contra cost, bineînţeles) până la maşină. Asta, în timp ce taximetriştii te privesc cu ură în ochi, pentru că le-ai furat clientul??? Apropo, semnul cu pricina a apărul aşa, din capul edililor, sau reprezintă vreo “atenţie” îndreptată către vreun întreprinzător pe linia de taxi, care a făcut odată servicii actualei ştăbărimi a municipiului?

Carul înaintea boilor

Tipic pentru Brăila: în loc să radă ţâşnitoarea de apă care ocupă ditamai locul, într-un oraş care, încet-încet se sufocă, şi să facă acolo o parcare, atât subte-rană, cât şi etajată, capabilă să preia masiv autoturismele din zonă, fapt ce ar duce, inclusiv la decongestionarea străzii Eremia Grigorescu. Dar la noi, ca la nimeni, întâi luăm banii oamenilor, foamea de lichidităţi fiind deosebit de mare, iar impotenţa factorilor de decizie în a crea noi locuri de muncă şi de produs va-lori, care, la rândul lor, să îmbogăţească urbea prin nivelul ridicat al sumelor încasate la bugetul local, duce doar la exa-cerbarea măsurilor punitive. Astfel, acum, dacă vrei să ai maşină, trebuie să te gândeşti la ceva gonflabil eventual, iar după ce ai folosit-o să o împachetezi şi să o iei cu tine acasă. Că, altfel, sechestrul te aşteaptă!

Sechestru?

Ia să vedem ce zice Codul civil referitor la sechestru?
Art. 1627 Sechestrul conven-ţional este depozitul unui lucru în litigiu, făcut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupra-şi îndatorirea de a-l restitui, după terminarea procesului celui căruia va declara judecătorul că se cuvine.
Păi, în cazul acesta, înainte de a ne lua maşina să o ducă la Braicar, Primăria trebuie să dea în judecată pe făptuitor, iar judecătorul să hotărască sechestrul. Cât de spre faptul că cineva se atinge de proprietatea altcuiva, acesta este furt şi se pedepseşte ca atare, iar o lege, hotărâre de guvern sau locală, care încurajează aşa ceva, nu au ce căuta într-un stat european.
Dat fiind însă dreptul de proprietate asupra vehicului, potrivit art. 41 din Constituţie, statul garantează dreptul de proprietate şi că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, art. 135 alin. 1 al Legii fundamentale proclama ocrotirea proprietăţii de către stat, pentru ca, alin. 6 al aceluiaşi articol să prevadă că “proprietatea privată este în condiţiile legii, inviolabilă”. 2. Definiţia dreptului de proprietate. Codul civil român, prin articolul 480, defineşte proprietatea astfel: “Proprietatea este dreptul ce îl are cineva, de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limi-tele determinate de lege”.
Aşa că, domnilor, care aţi hotărât ca maşinile să fie ridicate, aveţi grijă că şi în Bucureşti s-a făcut ceva asemănător şi plăteşte Primăria Sectorului 6 şi acum…