Preot cu har pe bani

La numai o sută de kilometri de Brăila, în comuna Reviga din judeţul Ialomiţa, în fiecare miercuri, vineri şi duminică, autocare, microbuze, dar şi autoturisme personale aduc la biserica din sat, oameni cu probleme, oameni neajutoraţi, care cer sprijin divin pentru vindecarea sufletului. Printre ei, o mulţime de brăileni. Cu toţii asistă la slujba religioasă de dimineaţă, urmată de Taina Sfântului Maslu, şi de rugăciunea de dezlegare de blestem şi farmece, cunoscută ca Moliftele Sf.Vasile. Vestea despre harul preotului paroh de aici s-a dus în toată ţara, acesta fiind specialist în a “scoate dracii” din om, fie femeie sau bărbat. După slujbă, “contra unui mic comision”, părintele stă de vorbă cu oamenii, dându-le sfaturi. Dacă este vorba de boală, tratamentul este naturist, dacă sunt farmece, nerealizări, sau legat de cununii, intervine rugăciunea. 
Ore în şir, până peste miezul nopţii, preotul îi ascultă pe toţi, încercând să găsească o rezolvare pentru problemele lor.

Localnicii contestă harul preotului

Preotul Gheorghe Pandelică şi coana preoteasă Florentina, angajată pe post de îngrijitor sau pangariţă, fac regulile bisericii. Niciun localnic nu calcă pragul lăcaşului sfânt, chiar dacă biserica este a comunităţii. “Ce să căutăm la bise-rică, acolo este lucru necurat. Nu mergem nici când este Paştele, nici la alte sărbători religioase. De pe urma oamenilor ăstora, care vin din toată ţara, popa satului şi-a făcut biseri-că în satul Mircea cel Bătrân, pentru fii-su', că şi ăla s-a făcut popă. De sărbători, când vine cu Boboteaza sau cu Crăciunul, nu-i dăm drumul la poartă, sau ne ascundem prin curte. Îl are pe necuratu' în el , nu aţi văzut ce se zbat, pe jos, în biserică, oamenii ăia, săracii. Cică, sunt posedaţi”,  mi-a spus Vasile C., un localnic care trecea prin faţa bisericii. Îl întreb cum e cu nunţile, botezurile, înmormântările... “Atunci când ai necaz, mai vine, dar, de multe ori, pentru nunţi şi botezuri oameni merg la Slobozia. Se urcă la maşină şi îndată sunt la oraş. Este fală mare, la noi, în sat, când faci cununia religioasă la oraş. Ce să mai zic, ăsta este preotul nostru. Nu se mai satură de bani. După ce vine omul cu problemele pe care le are, îl mai pune să cumpere şi o groază de lumânări, cică, pentru împlinirea dorinţelor. Te pune să aprinzi paişpe' lumânări şi să te duci la icoana Lui Iisus şi, acolo, să-ţi pui dorinţa, cu ele arzând.  Eu sunt credincios, dar la biserica asta nu am ce căuta. Îmi este frică, şi nu pot spune mai multe. Hai noroc!”. Omul pleacă grăbit, intrând în curtea şcolii, singura din comuna Reviga. Năucit de cele auzite, îmi îndrept paşii spre poarta de la intrarea în biserică. Curtea e plină de oameni, cu ochii cârpiţi de somn şi o mulţime de maşini. Majoritatea cu numere de Brăila...

Brăilenii au altă părere

“Am multe probleme şi de aceea am venit. Am auzit că preotul de aici are puteri miraculoase. Eu cred în puterea lui Dumnezeu şi merg la biserică aproape în fiecare duminică. Aici am mai fost o dată, dar vă spun că nu prea am fost tare încântată, deoarece biserica pe afară este refăcută, dar, pe dinăuntru, picturile sunt pline de fum şi cu greu se văd sfinţii de pe pereţi. Este un preot bătrân, care poate să spună ce se va întâmpla în viitor. Un fel de pre-zicător. Dar face nişte slujbe de ţi se face pielea de găină. Numai de drag stai şi asculţi tot ce se întâmplă acolo. Acum, este prea devreme, dar, la ora 8.00 vine preoteasa şi dă drumul la bise-rică. Vreau să vă spun că în viaţa mea nu am văzut o slujbă atât de frumoasă. Simţeam cum mă trec fiorii. Cântă atât de frumos, cred că a făcut conservatorul de are vocea aia aşa frumoasă. Preotul ăsta este un sfânt. Tot timpul când se ruga pentru noi, cu ochii închişi şi plini de lacrimi era, iar când ne-a binecuvântat pe toţi a pus mâna pe capul fiecăruia. A ajuns şi la mine şi când mi-a venit rândul a ţinut mâna mai mult pe capul meu, am început să plâng şi simţeam că mă curăţ de toate relele şi mă umplu de putere sau aşa cum să vă spun, energie. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi ceea ce vreau să spun, dar eu asta am simţit. Din păcate nu am putut vorbi personal cu preotul, deoarece era mare aglomeraţie. Erau oameni veniţi cu o seară înainte şi se făcuse o listă, ca şi acum. Iar aceea listă ajungea la preoteasă şi ea ţinea ordinea, până termina preotul de vorbit cu toţi. Dar, apropo, v-aţi trecut pe listă, cred că sunteţi al 56-lea şi nu ştiu dacă veţi mai putea vorbi cu el. Toată lumea, de aici, pentru asta a venit, prea puţin îi interesează slujba, mai mult ca să le ghicească. Eu am venit şi cu o poză de-a fiicei mele, care este plecată în Spania şi aş vrea să se mărite, că deja este mare, are 30 de ani, şi nu şi-a găsit pe niciunul”, îmi spune una dintre femeile care  aştepta, cuminte, să-i vină rândul. (Va urma).