Şpaga, chirurgul perfect

Chiar dacă mulţi dintre oamenii în halate albe nu vor să recunoască, şpaga este la modă şi în continuă creştere.  Sumele, care se vehiculează la ora actuală, şi pe care pacienţii le “scapă” în buzunarele medicilor şi asistentelor, se învârt în jurul cifrei de 70 de milioane, doar pentru o simplă operaţie. Dar ce te faci când în buzunar bate vântul? Indiscutabil, mergi tot la doctor, dar atenţia de care ai parte aduce, mai degrabă, cu expedierea decât cu îngrijirea. Cu alte cuvinte, dacă nu ai “lovele”, mai bine pleci acasă.

Toate-s vechi şi nouă toate

“Atenţia” pe care pacienţii o dau medicilor se practică de când lupul căţel. Cu mai bine de 200 de ani în urmă, oamenii bolnavi mergeau la vraci şi, în loc de bani, le dădeau găini sau ouă. Acum, ca să fii tratat, trebuie să ai în buzunare, pentru cel puţin o săptămână de spitalizare, în jur de 30 de milioane de lei. Ca să nu credeţi că glumim, o să încercăm să vă schiţăm o hartă a şpăgii în spitalele brăilene. Înainte de a intra în spital dai ochii cu paznicul, care în schimbul sumei de doi lei sau, uneori, chiar de cinci lei, îţi dă voie să mergi la camera de gardă. Aici, îţi iese în întâmpinare asistenta, dacă nu ai noroc să o găseşti sforăind pe patul din cabinet. Cu un aer de şefă, te îndrumă să iei loc pe o băncuţă de pe hol. În cazul în care îi strecori în buzunar cel puţin 10 lei, atunci îi eşti  ca şi un frate. După ce aştepţi pe hol vreo de 30 - 40 de minute, apare, în final, şi doctorul. La început te consultă mai în grabă, dar, după ce i-ai băgat în buzunar 50 de lei, eşti cel mai important pacient al lui. De aici începe calvarul. Eşti trimis într-un salon, pentru a-ţi ocupa patul. Dacă eşti bun la suflet, îi dai însoţitoarei cinci lei şi asta, ca să nu împarţi patul cu alt pacient. A doua zi, când vin asistentele prin salon, chipurile, să vadă ce se mai întâmplă, mai scoţi din buzunare, pentru a fi mai atente cu tine, încă 10 lei. Vine şi ziua când trebuie să te operezi. Acum e acum! Portofelul pe care îl ai la tine trebuie să fie foarte plin: 200 de lei pentru anestezist; câte 300 de lei pentru fiecare asistentă care asistă la operaţie; cel puţin 1000 de lei pentru “mâna a doua” şi, în fine, între 3000 si 5000 de lei pentru domnul chirurg. Aşadar, o săptămână de spitalizare, finalizată la bisturiu, costă mai ceva ca la un hotel de cinci stele, una peste alta, vreo 7000 de lei. Pentru ce mai plătim asigurările de sănătate?
Un pacient care s-a externat din Spitalul Judeţean, zilele trecute, ne-a spus indignat: ”Este inadmisibil ca în zilele noastre să se întâmple aşa ceva. Pentru un simplu control am scos din buzunar, în jur de 2000 de lei. Domnule, dacă nu dai, nu se uită la tine nici cu…”.

Au jurat strâmb

“Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori, că voi îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care urmează. (...) Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. (...) Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie. (..) În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bună ştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi.Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nicio nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie. Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viată şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”, este jurământul pe care fiecare medic îl depune atunci când îşi începe cariera. Câţi oare dintre ei îl mai respectă ? Greu de răspuns.