Şpagă sau co-plată!

Chiar dacă Gheorghe Bunea Stancu, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, a promis în faţa consilierilor, în cadrul şedinţei ordinare din luna februarie, că până pe data de 17 martie 2010, o altă secţie din cadrul Spitalului Judeţean va fi dată în folosinţă, cu dotări şi aparatură de ultimă oră, pacienţii nu vor mai ajunge să beneficieze de consultaţii gratuite acolo. “La corpul B al Spitalului Judeţean, se realizează, deocamdată, grupurile sa-nitare cu o investiţie de 1,8 - 1,9 miliarde lei vechi. Sigur că facem ceea ce putem în legătură cu sănătatea, la care sumele alocate sunt numai o treime din bugetul judeţului şi vom continua cu investiţiile, dar nu vreau să se aştepte numai de la Consiliul Judeţean. Noi mai avem şi alte obligaţii faţă de cetăţeni. În general, CJ a dat atenţie sănătăţii şi, pe viitor, Spitalul Judeţean va fi una dintre cele mai mo-derne unităţi spitaliceşti. Pe data de 17 martie, va fi deschiderea la o nouă secţie la care vom avea cele mai tehnice aparate şi să ne dea Dumnezeu să le exploatăm cum trebuie, să ne aducă bani în echilibrarea financiară”, a spus Gheorghe Bunea Stancu. Dar, cu toate investiţiile pe care le face preşedintele Stancu din banii contribuabililor brăileni, ministrul sănătăţii vrea ca începând din vară, asiguraţi sau nu, pe lângă obişnuitele “atenţii”, pacienţii vor plăti din buzunar pentru fiecare serviciu medical. Aceasta este alternativa pe care ministrul sănătăţii, Attila Czeke, a găsit-o pentru a scoate din criză sistemul sanitar românesc. Este o idee mai veche a fostului ministru Ion Bazac, care a numit-o “co-plată” şi care a amânat de două ori implementarea ei.
Actualul ministru, fără să consulte populaţia dacă este bine sau nu, dacă plata la CAS de către asigurat se va mai face în continuare, readuce în discuţie “co-plata”. La ultima şedinţă de guvern, el a anunţat că intenţionează să impună anumite taxe pe care pacienţii le vor plăti medicilor. Sumele adunate ar urma să întregească bugetul sănătăţii pentru acest an, care deja e “pe drojdie”.
Potrivit unor date făcute publice de preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoaie, până la finele anului trecut se cheltuise deja, sub forma angajamentelor legale de plată, un sfert din cota de 3,6% din PIB, cât a fost alocat sănătăţii pentru 2010. În aceste condiţii, spun oficialii ministerului, pe la mijlocul anului, bugetul se va epuiza complet. Tot cam atunci, se intenţionează şi introducerea taxelor la medic. Numai că, această măsură este privită cu ochi răi de persoanele asigurate. Conform normativului lui Bazac, o vizită la medicul de familie ar fi trebuit să coste 5 lei, iar una la medicul specialist, 10 lei. Solicitarea ambulanţei va fi taxată cu 20 de lei, iar internarea în spital pe o perioadă mai mare de două zile va scoate din buzunarele pacienţilor câte 50 de lei de persoană.
Reprezentanţii ministerului au făcut, atunci, nu se ştie cum, nişte calcule potrivit cărora un om cu probleme minore de sănătate ar cheltui anual 350 de lei, iar un bolnav cronic, 600 de lei. Mai mult, vizita la domiciliu a medicului de familie după orele de program va fi taxată cu 15 lei, iar consultaţiile efectuate în secţiile de urgenţă din spitale pentru pacienţii care nu reprezintă urgenţe medicale vor fi taxate cu 20 de lei. Din punct de vedere fiscal, statul face o acţiune ilegală. Din moment ce pentru astfel de servicii se percep deja constribuţii la Sănatate, orice altă taxă pentru acelaşi serviciu este ilegală. O astfel de situaţie se numeşte parafiscalitate şi poate fi întâlnită şi în alte sectoare, cum ar fi transporturi, unde se percep, pe de-o parte, accize introduse în preţul combustibililor, şi rovinieta de drum, pe de altă parte.
Contribuabilii mai dau alţi bani şi pe şpagă, fapt confirmat şi de CNAS, care crede că nu va dispărea imediat după introducerea co-plăţii. Chiar dacă la medicul de familie şi la medicii specialişti nu toţi oamenii dau mereu şpagă, la spital lucrurile stau altfel. Aici, orice costă, de la simpla internare, schimbatul cearşafului, atenţiile pentru asistente, până la “subvenţiile” pentru anestezist şi medicul chirurg.