Arcasu'

Noi scriem tot ce ai de spus!

Despre vesnicul conflict interior

Un conflict presupune întotdeana existenţa a două forţe, nu neapărat pozitivă şi negativă cum am fi obişnuiţi să credem, ci două forţe care nu reuşesc să coexiste în acelaşi timp şi spaţiu. Un exemplu în acest sens, deşi generalist, este legat de conflictul între generaţii, sau modul în care fiecare şi-a personalizat modul de a privi problemele din jurul său, şi al celorlalte persoane participante la activităţi sociale.

Cert este că, prin multitudinea de teorii privind rezolvarea conflictului, de prea puţine ori acestea se materializează într-o formulă sau alta, faţă de stăpânirea situaţiei, pe nişte principii coerente, care să ducă măcar la înţelegerea stării de fapt şi implicit a acalmiei care stă la baza unei evoluţii normale.

La polul opus întâlnim situaţiile care diferenţiază cumva conflictele de ideea de bază a rezolvării acestora, ducând într-o aşa numită zonă gri, şi în care putem întâlni acel simptom, pe care ne permitem să îl parafrazăm cu “acalmia dinaintea furtunii”. Adică, se ajunge în faza în care, fiecare dintre părţile implicate în conflict nu va dori în veci să renunţe la propriile instanţe, care îi coordonează în acest sistem socio-economic, şi vor sta tot timpul în aşteptarea inevitabilului. “Frumuseţea” acestei situaţii este legată de faptul că fiecare va aştepta să crească, pentru a considera că are o valoare în plus faţă de ceilalţi, şi să se manifeste ceva mai în voie, dar, nu va elimina riscul ca şi ceilalţi să înainteze şi pe alte variante, care ar putea să îi demoleze structura ideilor. Cert este că, într-un final, situaţia va continua până spre un final care va conduce până la momentul în care, fiecare va uita de unde a plecat starea conflictuală, dar niciunul nu va renunţa.

Există multe astfel de tipologii în lumea care ne înconjoară, dar valoarea fiecăreia este dată, în special, de puterea gândurilor care nu fac altceva decât să promoveze idei şi supravieţuirea minţii între multitudinea de sisteme care ne înconjoară.

Rămâne de văzut, totuşi, cum se vor disocia aceste situaţii între un amalgam de impresii, şi câteva personaje care le susţin, nu de alta, dar nici fără amalgam nu se poate supravieţui. Doar nu vrem să fim tot timpul numai “fericiţi”?!

Că doar trăim în România…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *