Arcasu'

Noi scriem tot ce ai de spus!

Intre iertare si dusmani, ce alegem?

A fost Vinerea Mare şi se apropie, cu paşi repezi, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale Creştinismului. Vă vine să credeţi sau nu, dar 90% dintre confesiunile religioase cunoscute recunosc această sărbătoare. Dar subiectul nu este acesta, el este ceva mai simplu, sau mai complicat, depinde din ce perspectivă privim problema.

Se consideră, nu numai prin tradiţie că în aceste momente puternic religioase, ar trebui să ne apropiem, măcar individual, de învăţăturile Celui de Sus, să devenim mai buni, mai răbdători cu semenii noştri.

Cu toate acestea, ajungem la o situaţie, nu este paradoxală, dar o situaţie în care, cei mai mulţi dintre noi ne dăm arama pe faţă.
Ascultam, deunăzi, speech-ul cuiva care, la fel sugera prietenie, iertarea duşmanilor etc., ca, în cele din urmă, pe aceleaşi acorduri “frumoase” să demareze loviturile sub centură la adresa duşmanilor.

La polul opus, ne uităm la oamenii simpli care, ştiind că vine Paştele, s-au pregătit din ce au avut, şi acum se duc repede în piaţă, la supermarketuri să cumpere o bucăţică de carne şi o pungă de făină pentru a pregăti nişte bucate de pus pe masă în ziua de duminică. Interesant este că nimeni nu mai are răbdare, toţi vor să fie serviţi în acelaşi timp, toţi condamnă timpul pierdut, toţi îşi revarsă nervozitatea pe timpul pierdut pe la cozile ce s-au format la casierii, sau că au stat în spatele vreunui client care nu se hotăra ce bucăţică de carne să cumpere.

Şi după atâtea ipoteze, obligatoriu trebuie să reiasă concluzia care nu face decât să spună un lucru pe care îl ştiu cu toţii: “apa trece, pietrele rămân!” Adică, problema este foarte simplă din acest punct de vedere, şi anume, orice ne-ar spune cineva, orice am cunoaşte noi, în momentul în care nu este cum dorim, atunci, obligatoriu, vinovaţi sunt “ţapii ispăşitori” şi nu altcineva. Iar despre “poveştile” cu iertare, răbdare, să nu mai păcătuim, să fim blânzi etc., burta noastră să trăiască…

Că doar suntem şi noi oameni…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *